nothing important

Te vad.Ma apropii de tine.Citesc in ochii tai dorinta .Iti iau cu blandete capul intre mainile mele, imi apropii buzele de ale tale si ti le apas intr-un sarut scurt si profund.Imi las mainile pe langa corp si te privesc.Vad un amestec de bucurie si durere,incet, te intorci si dai sa pleci,atunci dintr-un gest instinctiv te prind de mana si te intorc spre mine.Imi apropii trupul de al tau,cu mana stanga iti inconjor mijlocul iar cealalta se ridica pe spatele tau.Ochii iti sunt atintiti spre pamant,usor, imi inclin capul in cautarea buzelor tale.Ti le musc usor,iar gustul lor ma consuma.Impins(a) de dorinta, patrund in  gura ta,limba mea se intalneste cu a ta intr un val de emotie si fiori,imi raspunzi cu aceeasi dorinta arzatoare....ne sarutam incet, inebuniti de pasiune......Gura mea aluneca usor spre gatul tau,il cuprinde in sarutari fierbinti,arcuindu-se de excitare.Revin asupra buzelor tale care ma asteptau infiorate,ne sarutam indelung...... apoi intr-un ultim gest ti le trag usor

      Păi...dupa aproape 2 ani...nu mai pot spune ca sunt un copil,mai am un pic si am 19 ani.Nu mai sunt atat de naiv cum eram , dar ce mi a ramas, şi cred ca nu e asa de bine la varsta mea, este acea timiditate si inocenta cand vine vorba despre dragoste,in interior am ramas un copil visator care nu a cedat inca in fata realitatii crude,care mai aspira la iubirea absoluta,dar,si este un mare dar,omul in devenire din exterior stie ca nu se va intampla nimic din toate astea,stie ca nu mai exista puritate si inocenta si nu mai are nici o speranta ca va gasi asa ceva ,asa ca traieste pe 2 planuri : realitatea si fantezia.Face foarte bine distinctia si nu trece granita. In fine...              

Pai de cand n-am mai scris..........?..de mult.... Pai din ianuarie am inceput sa delirez,credeam ca nimic din jurul meu nu mai e real, in aprilie era sa moor in bataie din cauza a doua gorile dar noroc de sportul asta ca nu reuseam sa scap,in iunie am incercat sa ma sinucid si am ajuns la socola,toata vara dupa, m-am certat cu tata si m-am si batut cu el,nu mai cred in D-zeu,a inceput anul scolar,nu mai vreau nimic decat tigari si somn,am renuntat la pastile si ascult din nou muzica........pe scurt cam atat.

          Postare pt  aprilie 2012 O alta problema de care mi-am dat seama  acum putin timp in urma: urasc prezenta oamenilor.Mereu am avut tendinta de a ma izola si imi place atunci cand sunt singur.Dar din pacate nu pot sa fiu lasat in pace.Dau peste ei ,sunt pretutindeni prin jurul meu.Trebuie sa-i suport,sa-i vad, sa-i aud ,sa-i ascult...uneori simt ca innebunesc din cauza lor,pur si simplu atunci cand stau si ascult pe cineva tot ce imi trece prin minte e ca nu ma intereseaza,nu-mi pasa ce zice,sa ma lase in pace si sa plece,dar nu ,sta acolo si se descarca in fata mea...cat de mult se umilesc...          Lipsesc din ce in ce  mai mult de la scoala doar ca sa nu-i mai vad.Stau in camera de camin toata ziua si imi gasesc eu ocupatie,mai degraba ma gandesc la nemurirea sufletului decat sa-i suport.Si ma imbolnavesc foarte usor!Chestia asta mi-a patruns in subconstient si cand mintea mea nu mai suporta cedeaza si corpul,corpul ma sustine, doar ca sa-mi fie mie bine si sa nu mai f

Nu m-ai am chef de prieteni.De ce? Pentru ca m-am saturat sa-i ascult..toata ziua le ascult povestile ...adevarul e ca nu-mi pasa. Ceilalti vor sa-si zica intamplarile pentru a se descarca,mie imi place sa fiu incarcat.oricum din cauza asta mi-am facut multi prieteni. pentru ca eu ascult,asa ei se descarca,dar nu transmit,nu le creez probleme,iar acum cand au multe de zis ma cheama afara..........ce dracu,eu sunt caseta lor pentru inregistrari? Si mie chiar nu imi pasa de vietile lor,din cauza ca le stiu povestile,cate 3 variante de fiecare,si ii ascult cum se injunghie unul pe celalalt... am ajuns sa ii cunosc,sa imi dau seama ce se intampla in creierele lor cand se intalnesc,cum gandesc,ce gandesc si eu am facut pe-a nestiutorul pana acum...ei m-am cam saturat....am sa le arat eu cum sunt ei cu adevarat pentru ca nu cred ca se cunosc si am sa-i trezesc un pic la realitate , sa-si dea seama ca lumea nu e asa cum  si-au imaginat-o in capul lor...