Mizantropie
Postare pt aprilie 2012
O alta problema de care mi-am dat seama acum putin timp in urma: urasc prezenta oamenilor.Mereu am avut tendinta de a ma izola si imi place atunci cand sunt singur.Dar din pacate nu pot sa fiu lasat in pace.Dau peste ei ,sunt pretutindeni prin jurul meu.Trebuie sa-i suport,sa-i vad, sa-i aud ,sa-i ascult...uneori simt ca innebunesc din cauza lor,pur si simplu atunci cand stau si ascult pe cineva tot ce imi trece prin minte e ca nu ma intereseaza,nu-mi pasa ce zice,sa ma lase in pace si sa plece,dar nu ,sta acolo si se descarca in fata mea...cat de mult se umilesc...
Lipsesc din ce in ce mai mult de la scoala doar ca sa nu-i mai vad.Stau in camera de camin toata ziua si imi gasesc eu ocupatie,mai degraba ma gandesc la nemurirea sufletului decat sa-i suport.Si ma imbolnavesc foarte usor!Chestia asta mi-a patruns in subconstient si cand mintea mea nu mai suporta cedeaza si corpul,corpul ma sustine, doar ca sa-mi fie mie bine si sa nu mai fiu nevoita sa ies printre ei.
Dar cum nu pot sa ma scund la nesfarsit de ei am gasit cateva iesiri.Ii observ.Le observ comportamentul,iar daca tot ii ascult incerc sa-mi dau seama de ce gandesc cu adevarat, ii studiez,si am ajuns la concluzia ca sunt niste ,,animale"fascinante,dar oricum prefer sa-i descopar din carti decat sa interactionez cu ei...Citesc despre comportamentul lor,le citesc ideile filozofice,le studiez viata ,in concluzie eu ii studiez pe toti cei din jurul meu...
O alta iesire ar fi ca ii pot suporta si imi convine sa-i observ atata timp cat ma platesc.Daca ma duc pana la magazin si imi cere sa-i iau si lui/ei ceva mereu intreb ,,mie ce-mi iese?"Profit de toata lumea,ajut daca mie imi iese ceva,prieteniile mele sunt simple interese...nu ma pot atasa de ei nici daca vreau.
O alta problema de care mi-am dat seama acum putin timp in urma: urasc prezenta oamenilor.Mereu am avut tendinta de a ma izola si imi place atunci cand sunt singur.Dar din pacate nu pot sa fiu lasat in pace.Dau peste ei ,sunt pretutindeni prin jurul meu.Trebuie sa-i suport,sa-i vad, sa-i aud ,sa-i ascult...uneori simt ca innebunesc din cauza lor,pur si simplu atunci cand stau si ascult pe cineva tot ce imi trece prin minte e ca nu ma intereseaza,nu-mi pasa ce zice,sa ma lase in pace si sa plece,dar nu ,sta acolo si se descarca in fata mea...cat de mult se umilesc...
Lipsesc din ce in ce mai mult de la scoala doar ca sa nu-i mai vad.Stau in camera de camin toata ziua si imi gasesc eu ocupatie,mai degraba ma gandesc la nemurirea sufletului decat sa-i suport.Si ma imbolnavesc foarte usor!Chestia asta mi-a patruns in subconstient si cand mintea mea nu mai suporta cedeaza si corpul,corpul ma sustine, doar ca sa-mi fie mie bine si sa nu mai fiu nevoita sa ies printre ei.
Dar cum nu pot sa ma scund la nesfarsit de ei am gasit cateva iesiri.Ii observ.Le observ comportamentul,iar daca tot ii ascult incerc sa-mi dau seama de ce gandesc cu adevarat, ii studiez,si am ajuns la concluzia ca sunt niste ,,animale"fascinante,dar oricum prefer sa-i descopar din carti decat sa interactionez cu ei...Citesc despre comportamentul lor,le citesc ideile filozofice,le studiez viata ,in concluzie eu ii studiez pe toti cei din jurul meu...
O alta iesire ar fi ca ii pot suporta si imi convine sa-i observ atata timp cat ma platesc.Daca ma duc pana la magazin si imi cere sa-i iau si lui/ei ceva mereu intreb ,,mie ce-mi iese?"Profit de toata lumea,ajut daca mie imi iese ceva,prieteniile mele sunt simple interese...nu ma pot atasa de ei nici daca vreau.
Comentarii
Trimiteți un comentariu