Unele persoane se simt singure de multe ori,si ca sa reziste apeleaza la D-zeu sau sau dracu,ei bine nu conteaza la cine apelezi ,conteaza de ce ai ajuns asa...pana la urma ajungi la concluzia ca e vina celor din jurul tau,ei nu te inteleg,nu se apropie de tine(atunci cand ai nevoie)si te lasa cu gandul,,o sa-i treaca",urasc oamenii astia,uneori ma intreb de ce unele persoane au fost facute sa se chinuie in fiecare zi(aproape in fiecare zi)deja m-am familiarizat cu chinul,dar asta nu inseamna ca il suport mai bine,e tot la fel,tot aceleasi ganduri imi trec prin cap,si chiar daca acum nu sunt sad tot timpul ,gandesc si mai aiurea ,si nu stiu ce mai urmeaza,ar trebui sa mi gasesc o ocupatie, ceva,degeaba am prieteni acum,le zic orice,ma asculta dar nu ma simt mai bine
Dupa aproape 2 ani.........
Păi...dupa aproape 2 ani...nu mai pot spune ca sunt un copil,mai am un pic si am 19 ani.Nu mai sunt atat de naiv cum eram , dar ce mi a ramas, şi cred ca nu e asa de bine la varsta mea, este acea timiditate si inocenta cand vine vorba despre dragoste,in interior am ramas un copil visator care nu a cedat inca in fata realitatii crude,care mai aspira la iubirea absoluta,dar,si este un mare dar,omul in devenire din exterior stie ca nu se va intampla nimic din toate astea,stie ca nu mai exista puritate si inocenta si nu mai are nici o speranta ca va gasi asa ceva ,asa ca traieste pe 2 planuri : realitatea si fantezia.Face foarte bine distinctia si nu trece granita. In fine...
Comentarii
Trimiteți un comentariu